Comments (3)

By Cristean, February 3, 2012 8:50 pm

Ce n-o sa aflati de la Realitatea daca nu iesiti din casa: afara nu-i catastrofa pe care o vedeti voi la televizor, dar probabil ca ei o tin asa ca sa nu ne spuna cata puscarie a luat fostul lor patron sau patronul lor din umbra, Vantu, pentru santaj. Si-acum, pentru aia care cred ca m-am uitat io de-al dreacu’ la realitatea, nu eram la mine acasa si n-aveam de ales, dar acum am ajuns, desi, la cat de simpatic a fost drumul, as mai fi mers un pic cu metroul. Pentru ca am mers langa actorul principal dintr-un clip care presimt ca va deveni viral pe youtube, ca l-au filmat unii pe ascuns. Despre ce era vorba? Am vazut o reprezentatie data de presedintele comitetului pentru penibilitate din cadrul organizatiei de beţivi de pe magistrala Republica – Dristor 2, care incerca, lemne de beat, sa ne convinga de frumusetea muzicii rock in gura mare si impleticindu-se pe acolo. Daca nu m-as fi chiuit sa nu rad ca un isteric, probabil ca ori m-as fi induiosat, ori mi-as fi adus aminte ca am si eu camera video la mine. Badigarzii aia din metrou erau spectatori, saracii. “TAN, TAN, TAN-TAN-TAN! METALUL VINE DIN I-NI-MA, FRATE!!! Care esti manelist aici???”. Sincer, in momentul ala, singurul care as fi vrut sa fie manelist era tocmai el. Si, din pacate, nici dupa ce am schimbat metroul nu mi-am amintit ca am camera la mine, ca poate asa il filmam pe seful drogatilor din Militari, ca am impresia c-am calatorit vreo 3 statii impreuna. A inceput sa rada la un moment dat singur ca un isteric, desi nu vorbea cu nimeni nici macar la telefon, nu citea nimic, iar io nu eram descheiat la prohab, n-aveam nimic in ochi si nici ticuri vizibile, ca de scurmat in nas ma scobesc la baie. M-am uitat in ochii lui si-am inteles imediat explicatia. Fumase ceva bun tare, parerea mea.

Comments (7)

By Cristean, February 1, 2012 1:17 pm

… ca o lasasem neterminata.

Nicaieri nu vezi prostia omeneasca mai bine in toata splendoarea ei decat intr-o institutie de invatamant superior romaneasca. Poate doar in armata sau politie. Pana-n facultate, o arzi cu oameni cam la fel ca tine, adica acelasi accent, aceleasi glume, aceleasi barfe. Chiar si cand pleci in alta parte, aia cu care te vezi, chiar daca-s diferiti de tine, seamana intre ei, intr-o zi i-ai citit pe toti, poti sa pleci acasa, da’ mai stai putin s-o futi pe bruneta aia, ca prea se da la tine. Stiti amandoi ca ea n-o sa spuna la nimeni si ca tu ai sa spui la toata lumea, da’ na, profitati amandoi de faptul ca-i place accentul tau. Prietena ei cea mai buna o sa stie ca tu dai limbi, prietenii tai or sa stie ca ea face ATM, toata lumea va fi multumita.

Si cam atat despre sex in postarea despre facultate. Stiu, tocmai in perioada asta se intampla cele mai interesante chestii din punctul asta de vedere, dar mai sunt si alte lucruri importante, obsedatilor. M-am dus la facultate cam in sila, picasem unde vroiam eu si m-am bagat, fireste, unde mi-a spus maica-mea, ca de obicei, sa “dăm”. Faptul ca intrasem cu o medie foarte mare mi-a gadilat asa, un pic, orgoliul si nu m-a pregatit pentru adevarata explicatie: colegii mei erau niste retardati inculti si plini de idei preconcepute, oameni gata sa ti-o dea o tura pe ma-sa pentru un 5 la criminologie.

Pe mine nu politica, nu televizorul m-au facut sa-mi dau seama in ce tara de cacat traim. Nu. Facultatea. Imi venea sa ma razvratesc pentru un singur lucru, pentru faptul ca aia de la scoala ne tratau ca pe niste vite, dar acum, la rece, imi dau seama ca meritam. Aveam senzatia ca ne nimerisem acolo doar baieti care nu vroiau sa faca armata, fete care nu vroiau sa munceasca si, in general, lume care n-avea unde sa plece din tara. Asa ca mi-am bagat pula. Oricum, pe vremea aia n-aveam in cap decat taekwondo si femei (in ordinea asta), da’ cand i-am vazut p-aia cum erau, mi-am dat seama ca tre’ sa-i ignor.

Se fac zece ani de cand am terminat, dar nu va fi nicio reuniune, pentru ca e mai greu sa tii legatura cu niste oameni care nu stii cum se cheama. Stiam pe nume mai multa lume din Club A decat din grupa de la mine, n-am retinut nici macar numele colegei cu care am petrecut o noapte foarte tare in garsoniera ei de langa Universitate dupa restanta de la drept civil. Da, cele mai tari chestii din facultate s-au intamplat cat NU eram la scoala, iar la scoala am bagat la cap un singur lucru: lumea e la fel de proasta in tara asta, indiferent de unde vine.

Comments (0)

By Cristean, January 26, 2012 1:19 pm

Au trecut sarbatorile si nu stiu ce parere aveti dumneavoastra, dar celor care au gandit si executat trecerile de pietoni din Bucuresti as vrea ca dumnezeu sa le dea multi ani, multa sanatate si putere, ca sa ne suga pula la toti. Nu i-a dus mintea sa faca si ei o scurgere, asa ca hai sa le uram noi o scurgere vaginala. In gat. Ca si noi, pietonii din Bucuresti, tot pana la gat intram in smârcurile alea care apar cand vrem sa trecem strada la prima ninsoare la orice semafor.

Comments (3)

By Cristean, January 18, 2012 8:32 am

Unde-i Vadim, frate?

Comments (2)

By Cristean, January 13, 2012 11:46 am

“NUMAI TRANTITI USA!” scria pe lift. Mergea si “DECAT TRANTITI USA!”…

Comments (1)

By Cristean, December 14, 2011 10:41 am

Stiti ceva? M-am mai gandit. M-am plans aiurea de metrou. Pe langa astia, la RATB e o maaaare batalie de joc. In primul rand, autobuzul tau (sau, dupa cum il denumesc cu afectiune bucurestenii de toate varstele care fac aglomeratie fara bilet, “masina”), nu vine NICIODATA, da’ vin alealalte la greu, ca sa ai la ce sa te uiti. Iar cand vine, e atat de plin(a) incat culegi tigara pe care tocmai ai aruncat-o pe jos si pe care tocmai o aprisesesi cand tocmai a aparut de dupa colt autobuza, o aprinzi, te intrebi daca aveai ceva important de facut in urmatoarea jumatate de ora si te-apuci sa-l astepti pe urmatorul. In care, indiferent cat de plin vine, tot te urci si-ncepi sa te distrezi.

Trei chestii pot functiona mai ciudat in situatii din astea. Nu le mai zic pe alea cu mirosuri, sunt fumate deja. Unu – esti in usa si cobori sa faci loc si intotdeauna cand sa te urci inapoi nu mai ai cum, da’ te bagi, c-ai fost singurul prost care a compostat si ai bilet si uite-asa devii bulangiul ala, ultimu, care impinge ca ghiolbanu’ si nici nu se inchide usa din cauza lui. Doi, esti lipit intre geam si una la 65 de ani care vorbeste singura si canta si DANSEAZA, in ciuda aglomeratiei. Trei, te pregatesti sa intervii, pentru ca urmatoarea situatie ar putea degenera: trei liceeni s-au apucat in gura mare de un sport care-mi placea si mie foarte mult printr-a patra, iar intr-a saptea eram atat de maestru international incat m-am decis sa ma retrag in glorie: care ii injura p-ailalti de mama mai interesant. O baba vrea sa-i ia la ture si ei incep sa vocifereze la ea. Baba nu se lasa. Dar ai noroc, ei aleg s-o ignore la modul “Lasa, m’! Se baga si lumea-n seama.”"Da, coae! Sufera de lipsa de singuratate!”.

Sincer, incepe sa-mi para rau ca n-au astia metrou pe linia asta cu numele meu. Pe langa ce-i in autobuz, niste boschetari care lalaie lesinat  un cantec de-al lui stefan hrusca despre dumnezeu mi se par de-a dreptul civilizati.

Comments (6)

By Cristean, November 8, 2011 4:37 pm

Poate unii dintre dumneavoastra au observat ca-n ultimele 3 zile am fost absent. Unii sigur au observat. De pe site-uri, de pe fb, de pe twitter, de pe mess, de peste tot. N-am raspuns la nimic, nici macar la telefoane, de fapt, am raspuns o singura data si mai bine nu raspundeam. Nimeni n-a stiut unde-am fost. Vestea interesanta e ca nici macar eu n-am stiut! Ma rog, totul a inceput duminica, atunci cand am reusit performanta sa beau in 6 locuri diferite. Şase. Am baut ca spalam si noi iarba aia cu ceva, fireste. Am ajuns sa bem in 6 locuri din cauza unor coincidente ciudate, normal. Cu intalniri la care nu vrei sa te duci si cu “lumea-i mica” si din astea.  Cert e  ca-n ultimul loc, al saselea, cum stateam io cu o tigara-n gura si-un pahar in mana si schimbam muzica, am realizat ca nu stiu unde sunt. Eram ok, dupa ce-am baut in 6 locuri chestii alcoolice diferite, da’ nu stiam, efectiv, unde sunt.

Adica stiam la cine sunt, da’ era inutil, ca nu stiam unde. Daca ma scoteai in strada si ma trimiteai acasa, nu stiam pe unde s-o iau. A fost un moment foarte dur. Stiti senzatia aia ca sunteti niste boi cand va nimeriti in cate o camera si nu mai stiti ce cautati acolo? Sau stiti situatiile alea cand sunteti teribil de high, atat de high incat nu stiti unde sunteti? Ei, asta era the real thing. Adica, nimic din capul meu nu ma putea ajuta sa-mi fac o idee nu la ce adresa sunt, da’ macar zona, cat de cat.  O situatie incredibila. Care aducea cu sine si doua consecinte si mai interesante (deja stabilisem ca daca vreau sa plec, nu stiu in ce directie): 1. daca vroiam sa chem un taxi, nu puteam, ca nu stiam adresa. Trebuia sa ma duc tocmai pana jos sa o aflu, iar eu nu mai tinusem minte nici la ce etaj eram! 2. Daca vroiam sa chem pe altcineva, habar n-aveam cum sa-i spun sa ajunga acolo. Ca aia o gresisem si eu. M-am gandit la tot felul de aberatii in taxi si n-am fost atent cand s-a spus adresa sau pe unde am luat-o.

Complicat, va zic. Si, ca sa fie si mai complicat, s-a sesizat si lumea c-am disparut de pe radare. Dupa o zi, au inceput sa sune mesajele. A doua, deja suna telefonul. Bun, si eu sa le raspund si sa le spun ce? Ca nu stiu unde sunt? Va dati seama cat de multe alte intrebari ar fi generat asta, cate griji si cine mai stie ce, plus toata filosofia pe care-am scris-o eu mai sus. Nu poti sa raspunzi la asta. E prea complicat. Si eu ma complaceam in starea aia de ignoranta si iresponsaibilitate, merit si eu asta din cand in cand. Da’ pana la urma, dupa ce ma inspir putin, fac o proba si raspund la un mesaj. “Coae, nu prea stiu unde sunt…”. Evident, abia am terminat de trimis mesajul c-a si sunat telefonul. Eram cu el in mana, m-am speriat, am tresarit si am raspuns. Fireste, ca-ntr-o discutie perfect normala intre doi oameni sanatosi mintal, prima intrebare pe care am auzit-o dupa ce am spus ca nu mai stiu unde sunt a fost, – ati ghicit – “Unde esti?”.

Mi-am dat seama ca n-are rost. Ma gadila tare sa zic “nu stiu”. Ar fi fost de milioane. Da’ n-am putut s-o fac.  Ca sa ma simt mai putin vinovat ca-mi bat joc de sentimentele si grijile prietenilor mei si ca sa spun, totusi, ceva cat mai aproape de adevar, am zis, resemnat, “acasa”.  Si eram acasa, oarecum. Doar ca nu acasa la mine. Pana la urma, cand, intr-un sfarsit, s-a pus problema de iesit din casa, am avut ghid s-o tai de acolo. Da’ a fost o chestie atat de imbarligata, cu luat autobuze cate sase statii si schimbat metrouri si mers pe stradute incat sigur n-as mai sti sa ma intorc. Sper ca n-am uitat nimic pe-acolo. M-as fi uitat pe mine acolo. Mi-a placut. Si, probabil, chiar daca am retinut ceva, va fi prea putin si prea tarziu. Ca eu uit asa: am fost intr-un bar care mi-a placut foarte mult. Urmatoarele 4 dati cand am vrut sa am duc acolo am gresit in prima faza adresa. In concluzie, daca dupa toate astea o sa ma-ntrebati tot unde am fost, raspunsul meu e “nu stiu”.

Comments (2)

By Cristean, October 10, 2011 9:25 pm

Voi stiti ca io-mi pun castile de supererou la urechi si dup-aia nu mai am treaba cand ies in oras. Am deja o superputere. Nici claxoane, nici injuraturi, nici fiarelom, nici latrat, cu nimic n-am treaba, nici macar cu scartaitul ala sinistru de la metrou.  Desi admit. Uneori, recunosc,  aud asa, printre urletele din casti, pe fundal, “bos, n-ai si tu o tigare, sefu, patroane, BAAAAA!!!”. Nu-i bag in seama, sunt superzen. Se pare, totusi, ca nici castile de supererou nu te salveaza de calcatul in cacat de caine. Ori de om care se caca precum un caine, nu stiu. Sau poate-am calcat intr-un cacat de supercaine, nici asta nu stiu. Cert e c-a fost supernaspa.

Comments (3)

By Cristean, October 6, 2011 11:51 am

… mai gasesti pe aici, prin Bucuresti, cateodata. De exemplu, oamenii: oamenii mi-au pus scanduri sub rotile masinii, scanduri cu niste cuie mari si orientate cu varfu-n sus, sa ma faultez singur cand plec de pe loc. Subtil. Puteau sa le taie direct si era acelasi lucru. Oricum, cineva a avut nevoie de un ventil de la roata din stanga fata si s-a servit singur, ca suntem oameni, vecine. Cei mai nesimtiti au fost sobolanii, care au folosit motorul pe post de veceu. Dar cel mai tare a fost cainele vagabond care-mi proteja masina. O pazea de mine.

Comments (12)

By Cristean, September 16, 2011 12:54 pm

Unii ii mai spun casa poporului, altii palatul parlamentului. O umila ofranda adusa de un popor de slugoi unui grandoman analfabet scelerat. Ma uit la monstruozitatea asta si in cap imi vine o singura intrebare: de ce? Si cred ca raspunsu-i numai unul: din prostie. Daca ploaia ar spala prostia, la romani nu cred ca le-ar ajunge 7 ani de inundatii catastrofale sa-si rezolve problemele. Fraza asta de la urma vroiam sa v-o zic dupa alegeri, da’ ii dau drumu’ acuma, ca-s nervos.